Cred că orice om are în viața lui acea cunoștință la care se aplică ideea de „ordine în dezordine”. Ei bine, în viața mea, eu sunt acea persoană. Mă bazez pe o memorie vizuală impecabilă, așa că orice încercare de a mă „ajuta” la organizare nu face decât să îmi producă și mai mult haos și stres. În perioadele mai aglomerate, cam așa arată și viața mea, un haos de activități organizate la dungă. În capul meu. Din afară, leopardul. Se vede doar alergătură și calcule de trasee ca să le pot bifa pe toate.

Cu ochii în telefon

Am deci acest stil aparte de coordonare-sincronizare, la care mă descurc. În schimb, ca aproape orice femeie, mai puțin bine stau la orientarea în spațiu. Așa că în afară de serviciu, școală, casă și împrejurimi, pentru toate celelalte adrese trebuie să folosesc Google Maps ca să ajung. Și nu doar că am nevoie să văd harta și traseul, dar oricând merg într-un loc nou, îmi iau și o marjă de 10-15 minute de rătăcire.

E un dar al meu. Nu am vederea potrivită pentru orientare în spațiu. Mi s-a întâmplat odată, într-o intersecție cu străduțe întortocheate, din cinci direcții de mers, abia a cincea oară am nimerit-o pe cea corectă. Deci eu sunt acel om care merge cu capul în telefon, încercând să descifrez o hartă și să înțeleg dacă merg corect sau greșit. Cu o altă ocazie, din aceeași poziție, nici vederea periferică nu mai funcționa. Așa am reușit să intru cu capul în oglinda unei dube. Apoi am decis că atât eu, cât și telefonul trebuie să ajungem întregi la destinație.

Telefonul, ca extensie a corpului

În ultimii ani, smartphone-ul a devenit parte integrantă din noi. Ba chiar, ironic, sunatul e una dintre cele mai puțin folosite funcții. Citim știri, urmărim clipuri, postăm momente importante și le apreciem pe ale altora. Vindem, cumpărăm, planificăm, descoperim, comunicăm, fotografiem și filmăm.

Știm cu toții despre dependența de telefon, dar nu ar trebui să uităm nici de beneficiile lui. Imaginează-ți doar că pleci într-o zi, din greșeală, fără telefon din casă și te întorci abia seara. Te simți parcă amorțit, amețit, deconectat de lume — îți lipsește spiritul.

Darul mâinilor neîndemânatice

E clar deja că sunt foarte bine organizată și că mă orientez excelent în spațiu. Unde mai pui și relația mea apropiată cu telefonul. Doar că povestea nu se oprește aici. Când mă organizez, îmi place să fiu eficientă, așa că nu e surprinzător ca atunci când ies din casă să am ghiozdanul în spate, telefonul într-o mână, cheile în cealaltă, o cutie de aruncat și o punguță agățată de un deget, în timp ce-l ghidez pe copil spre plecare. Ocazional, se adaugă un pluș și o geacă pe umăr. Stau la ultimul etaj, fără lift, așa că pentru mine e lege: totul dintr-un singur drum.

Totuși, pe cât încerc să fiu mai „eficientă”, pe atât mă dovedesc mai neîndemânatică. Și, din păcate, telefonul, de o sensibilitate aparte, a avut cel mai mult de suferit. Nu că a căzut două etaje în bloc și că s-a spart ecranul, el a mai văzut apoi și gresia din baie, asfaltul din parc. Am suferit cu el și pentru el, mă atașez de lucruri la modul în care am muncit pentru ele și le prețuiesc valoarea, și mi-e greu să renunț la ele. Așa că am tras de el, bietul, câteva luni bune până ce efectiv nu mai reușeam să disting aproape nimic pe ecran. Am înțeles atunci că e timpul să fiu mai responsabilă. Sunt neîndemânatică, am acceptat asta, e perfect în ordine. Dar și mai bine este să fiu pregătită pentru astfel de situații.

New phone, who dis?

Pentru că îmi schimbam telefonul după mai bine de 5 ani, în urma unor serii de evenimente nefericite, mă hotărâsem să fac documentare completă. Am rămas fidelă brandului, dar am făcut o cercetare și am ales cea mai bună variantă, raport calitate-preț, care să se plieze cu nevoile mele. Aproape la fel de importantă ca alegerea telefonului a fost și alegerea siguranței și protecției acestuia. Experiența mi-a dovedit că este imperios necesar ca odată cu telefonul să achiziționez și protecție pentru ecran.

Pentru că nu puteam să promit să nu-mi mai alunece niciodată telefonul din mâini, mi-a plăcut mult o idee pe care am găsit-o la Duragon: folia de protecție regenerabilă. Doar gândul că are capacitatea de a se „vindeca” în cazul zgârieturilor superficiale îmi oferă un confort psihic incredibil. Dacă te-ai gândit vreodată la telefon ca la un dispozitiv care poate salva o viață (un apel la 112, de exemplu), atunci și el merită toate șansele pentru a-i prelungi viața. Iar o folie de protecție premium este o decizie responsabilă, atât personal, cât și emoțional și financiar.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025