Club de lectură 6/2026 MiniBiblioteca MdPL: Timp, copilărie și lucrurile care dau sens vieții

Clubul de lectură din iunie ne-a adus din nou împreună pentru o seară în care am vorbit despre timp, copilărie și bucuria de a fi cu adevărat prezenți.

„Există o taină foarte mare și totuși foarte obișnuită. Toți oamenii iau parte la ea, fiecare o cunoaște, dar numai foarte puțini se gândesc vreodată la ea. Cei mai mulți o iau ca atare și nu îi miră câtuși de puțin. Taina aceasta e timpul. Există calendare și ceasuri pentru a-l măsura, ceea ce înseamnă prea puțin, căci oricine știe că o singură oră poate părea o veșnicie, uneori poate trece însă într-o clipită, depinde de ce trăiești în ora respectivă. Căci timpul este viață. Iar viața sălășluiește în inimă.”
Michael Ende, Momo

Luna iunie are întotdeauna un loc aparte în Clubul de lectură MiniBiblioteca MdPL. În apropierea Zilei Copilului alegem, de fiecare dată, o carte care ne invită să privim din nou lumea cu ochii copilăriei. După ce anul trecut ne-am reîntâlnit cu Micul prinț, anul acesta am descoperit împreună Momo, de Michael Ende.

Ca de obicei, ne-am întâlnit la One Love Coffee. Ne-am oferit câteva ore în care timpul a avut un alt ritm. Am vorbit despre cărți, am împărtășit impresii de lectură și experiențe personale și am descoperit, încă o dată, cât de diferit poate fi citită aceeași poveste. Discuțiile au fost însoțite de înghețată, cireșe și multă voie bună, ingredientele perfecte pentru o întâlnire de început de vară.

„Timpul este viață. Iar viața sălășluiește în inimă.”

Deși este adesea recomandată copiilor, Momo vorbește poate și mai mult adulților. Despre graba în care trăim, despre impresia că vom avea timp mai târziu pentru lucrurile importante. Despre felul în care ajungem să economisim minute, dar să pierdem tocmai ceea ce dă sens vieții.

Discuția ne-a dus firesc și spre grădinița Lumea lui Momo, al cărei nume este inspirat de romanul lui Michael Ende. Am vorbit despre jocul liber și despre felul în care copiii sunt încurajați să creeze cu ajutorul unor obiecte simple și al imaginației. Este aceeași idee pe care o regăsim și în carte. Momo și prietenii ei transformă lucruri obișnuite în cele mai spectaculoase aventuri.

Am discutat apoi despre timp, cea mai valoroasă resursă pe care o avem. Ne petrecem adesea zilele pregătind un viitor pe care ni-l dorim mai bun. Uităm însă că singurul timp pe care îl putem trăi este cel prezent. Iar felul în care alegem să îl folosim depinde doar de noi.

Michael Ende exprimă această idee într-un alt pasaj memorabil al cărții:

„Căci la fel cum aveți ochi pentru a vedea lumina și urechi pentru a auzi sunetele, tot astfel aveți și o inimă pentru a simți timpul cu ea. Întregul timp care nu e simțit cu inima e la fel de pierdut precum culorile curcubeului pentru un orb sau cântecul unei păsărele pentru un surd. Din păcate există însă inimi oarbe și surde care nu simt nimic, deși bat.”

Poate că de aceea Momo continuă să emoționeze generații întregi. Ne amintește că timpul nu se măsoară doar cu ceasul, ci și cu inima.

Michael Ende merge însă și mai departe. El arată ce se întâmplă atunci când uităm să trăim cu adevărat timpul pe care îl avem și îl transformăm doar într-o resursă de economisit:

„La început nu prea bagi de seamă. Într-o bună zi nu mai ai chef să faci nimic. Nimic nu te mai interesează, ești plictisit. Iar indispoziția nu dispare, se statornicește și crește mereu. Se înrăutățește de la o zi la alta, de la o săptămână la alta. Te simți tot mai prost dispus, tot mai gol pe dinăuntru, tot mai nemulțumit de tine și de lumea întreagă. Pe urmă, treptat, dispare chiar și acest sentiment și nu mai simți nimic. Devii indiferent și cenușiu, lumea ți se pare străină și nu te mai privește întru nimic. Nu mai există niciun fel de entuziasm, nu te mai poți bucura și nici întrista, uiți cum să râzi și cum să plângi. Atunci s-a făcut frig înlăuntrul tău și nu mai poți iubi nimic și pe nimeni. Odată ajunsă atât de departe, boala a devenit incurabilă. Nu mai există nicio cale de întoarcere. Rătăcești cu fața goală și cenușie, ai devenit de o seamă cu domnii cenușii înșiși. Ba ai devenit chiar unul dintre ei. Boala se numește Plictiseală de Moarte.”

O dimineață care adună o viață întreagă

Cartea suplimentară a lunii, Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu, ne-a purtat într-un registru complet diferit, dar surprinzător de apropiat prin tema timpului.

Am discutat despre stilul aparte al autoarei și despre felul în care reușește să ofere fiecărui personaj o voce proprie. Limbajul, ritmul și perspectiva diferă atât de firesc, încât personajele devin autentice și apropiate, ca și cum le-am fi întâlnit cândva în propria viață. Tocmai această construcție a fost unul dintre aspectele cel mai apreciate în cadrul discuției.

Ne revedem în iulie

La următoarea întâlnire vom descoperi două cărți foarte diferite, unite însă de aceeași promisiune a unor povești memorabile.

Cartea lunii va fi Cele șapte luni ale lui Maali Almeida, de Shehan Karunatilaka, câștigătoare a Booker Prize în 2022, un roman original care îmbină misterul, fantasticul, umorul negru și suspansul într-o poveste despre adevăr, memorie și alegerile care ne definesc.

Pentru lectura suplimentară am ales Răzbunarea sluților, de Rodica Ojog-Brașoveanu, un roman polițist plin de umor, personaje memorabile și răsturnări de situație, perfect pentru zilele lungi de vară.

Ne întâlnim marți, 7 iulie, de la ora 18:30, la One Love Coffee, în Popești-Leordeni. Ca de fiecare dată, oricine este binevenit, indiferent dacă a citit ambele cărți, doar una dintre ele sau este pur și simplu curios să descopere atmosfera clubului nostru.

Citește despre edițiile precedente ale clubului:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *