În a doua marți a lunii februarie, mamele din Popești-Leordeni s-au reunit la cafeneaua Food X One Love Coffee pentru o nouă întâlnire a clubului de lectură. După misterul din „Culegătorii de afine”, luna aceasta am pătruns într-o distopie tulburătoare: Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood. O carte care ne-a făcut să reflectăm profund asupra libertății, puterii și fragilității drepturilor fundamentale.

Romanul care a marcat generații

Publicată pentru prima dată în 1985, Povestea slujitoarei a fost tradusă în limba română și publicată de Editura ART, în colecția „Cărțile Musai”. Romanul prezintă o Americă transformată în Republica Gilead, un regim teocratic opresiv, unde femeile sunt reduse la simple roluri funcționale. Protagonista, Offred, este una dintre slujitoare, forțată să procreeze pentru elitele conducătoare. Povestea ei este un avertisment și, în același timp, o meditație asupra rezistenței și speranței.

Premii si recunoaștere

• Premiul Governor General’s Award pentru ficțiune (Canada, 1985)
• Nominalizată la Premiul Booker (1986)
• Premiul Arthur C. Clarke pentru cel mai bun roman SF (1987)
• Locul 37 în lista „Cele mai bune 100 de cărți ale tuturor timpurilor” – The Guardian
• Inclusă în topul „Cele mai influente 100 de cărți” – TIME Magazine

Ecranizarea care a readus romanul în atenție

În 2017, HBO a transformat romanul într-un serial de succes, cu Elisabeth Moss în rolul principal. Adaptarea a captat perfect atmosfera apăsătoare a cărții și a adus în prim-plan teme care continuă să fie relevante în societatea actuală. Serialul a fost apreciat pentru fidelitatea față de sursa literară și pentru interpretările intense ale actorilor.

Margaret Atwood – o voce puternică în literatură

Margaret Atwood, una dintre cele mai respectate scriitoare contemporane, a scris peste 60 de lucrări, incluzând romane, poezii și eseuri. În 2019, a revenit cu Testamentele, continuarea volumului Povestea slujitoarei, care urmărește evenimentele la 15 ani după finalul primului roman. Cartea a fost distinsă cu Booker Prize și a întărit impactul acestei lumi distopice.

Un roman care provoacă și inspiră

Discuția noastră despre carte a fost intensă, fiecare dintre noi împărtășind reflecții asupra temelor sale complexe. Cât de fragilă este libertatea? Cât de ușor poate aluneca o societate într-un regim opresiv? Cum se manifestă rezistența în cele mai întunecate vremuri?

Ne-a surprins cât de rapid pot avea loc schimbările radicale într-o societate. Povestea slujitoarei ne-a amintit, inevitabil, de perioada pandemiei de COVID-19. Desigur, din motive complet diferite și cu un alt scop, autoritățile din întreaga lume au impus restricții care ne-au schimbat viețile peste noapte. În doar câteva zile, libertatea de mișcare a fost limitată, oamenii au fost blocați în case, iar reguli stricte au devenit noua normalitate.

Această capacitate a structurilor de putere de a implementa măsuri drastice aproape instantaneu ridică întrebări. Cât de vulnerabili suntem, ca societate, în fața unor regimuri abuzive, dacă circumstanțele se schimbă?

Așteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire a clubului, unde vom explora noi universuri literare și vom continua să ne îmbogățim perspectivele prin lectură.

Citate memorabile

Există mai multe feluri de libertate, zicea Mătușa Lydia. Libertatea de a face un lucru și libertatea de a nu mai avea de-a face cu un lucru. În vremurile de anarhie, aveam libertatea de a face lucruri. Acum ni se dă libertatea de a nu mai avea de-a face cu anumite lucruri. Nu subestimați acest tip de libertate.

Lucrurile normale sunt cele cu care ești obișnuit, zicea Mătușa Lydia. Poate că lucrurile astea nu ți se par normale acum, însă după o vreme așa le vei privi. Vor deveni normale.

Ciocănea la ușă, iar eu, ușurată, deschideam plină de dorință. Existența lui părea atât de efemeră, atât de densă. Și cu toate astea nesfârșită. După aceea stăteam întinși în acele paturi de după-amiază, mângâindu-ne unul pe altul și discutând despre lucruri posibile și imposibile. Ce puteam face? Credeam că avem atâtea probleme! De unde să știm că eram fericiți?

Aveam impresia că articolele din ziare erau ca niște vise, ca niște coșmaruri visate de alții. Ce îngrozitor, ziceam, și așa era, dar era ceva îngrozitor fără a fi credibil. Era ceva prea melodramatic, avea niște proporții care nu se încadrau în viețile noastre. Noi nu eram dintr-aceia care apăreau în ziare. Noi trăiam în spațiile albe de la marginile tipăriturilor. Asta ne dădea o mai mare libertate. Noi trăiam în golurile dintre povești.