Din colecția Classic Yellow de la Arthur am citit până acum seria Copacul depărtărilor și Povestea doctorului Dolittle. Ambele ne-au plăcut foarte mult, așa că am continuat cu Shiloh, de Phyllis Reynolds Naylor.
A fost o carte despre care am vorbit mult, chiar și după ce am terminat-o. Nu doar despre ce se întâmplă în poveste, ci și despre alegerile personajelor, despre bine și rău și despre situațiile în care nu există un răspuns simplu.
Povestea lui Marty și a lui Shiloh
Romanul, publicat în 1991 și distins cu Medalia Newbery, îl are în centru pe Marty Preston, un băiat de unsprezece ani care găsește un beagle speriat. Câinele, pe care îl numește Shiloh, aparține lui Judd Travers, un vecin cunoscut pentru felul violent în care își tratează câinii de vânătoare.
Marty știe că Shiloh nu îi aparține. Știe și că, dacă îl duce înapoi, câinele va continua să fie bătut. Din acel moment începe să îl ascundă și să caute o soluție prin care să îl poată salva.
Curajul lui Marty
Cel mai mult ne-a impresionat Marty. Deși are doar unsprezece ani, ajunge să îi țină piept unui adult de care îi este teamă.
„Așa suntem crescuți pe aici, noi, copiii, să nu le răspundem adulților. De fapt, să nu prea vorbim defel. Ni se spune să ascultăm, să ne ținem pliscul și să-i lăsăm pe cei mari să vorbească. Și iată-mă turuind ca apucatul la cinci și jumătate dimineața, în fața unui bărbat care ține o pușcă-n mâini. Am luat-o razna?”
Mi-a plăcut acest fragment pentru că arată foarte bine ce înseamnă curajul lui Marty. Nu este un copil lipsit de frică. Din contră, îi este frică. Dar continuă să facă ceea ce crede că este drept.
O carte care cere dialog
Eric a citit cartea cu mult interes, iar eu m-am bucurat că am putut vorbi despre ea pe parcursul lecturii. Sunt câteva scene și câteva teme care cred că se înțeleg mai bine atunci când un copil are alături un adult cu care să le poată discuta.
Acțiunea se petrece într-o comunitate rurală din Virginia de Vest, unde vânătoarea face parte din viața de zi cu zi. Personajele vorbesc firesc despre animale vânate pentru hrană, iar una dintre întâmplările importante din roman pornește chiar de la împușcarea ilegală a unui cerb.
Mai greu de dus sunt însă scenele în care Judd își maltratează câinii. Nu sunt multe, dar sunt suficient de puternice încât să dea naștere unor întrebări și unor emoții pe care un copil mic are nevoie să le poată discuta.
Noi am vorbit și despre altceva. Eric a observat singur că Marty începe să mintă tot mai mult pentru a-l ascunde pe Shiloh. Își minte părinții, prietenul și pe Judd, iar fiecare minciună îl obligă să inventeze alta. A fost una dintre cele mai interesante discuții pe care le-am avut după lectură. Este bine să minți dacă încerci să salvezi pe cineva? Contează intenția? Există situații în care toate variantele par greșite?
O lume diferită de a noastră
Pe parcursul lecturii au apărut și câteva subiecte despre care nu mai vorbiserăm până atunci.
Personajele fac deseori referire la Dumnezeu, la iad, la păcat sau la felul în care credința le influențează deciziile. Pentru Eric au fost noțiuni noi și un bun prilej de a pune întrebări. Îmi place când o carte deschide astfel de conversații fără să își propună să dea lecții.
La finalul volumului, Phyllis Reynolds Naylor povestește cum s-a născut ideea romanului. Eric a citit această parte cu aceeași curiozitate cu care citise povestea.
Gândul cu care am rămas
Shiloh ne-a plăcut și ne-a emoționat, dar nu pentru că este o carte tristă, ci pentru că îi pune cititorului întrebări dificile. Cât de departe ai merge ca să protejezi o ființă neajutorată? Cât valorează adevărul atunci când intră în conflict cu ceea ce simți că este drept?
Cred că fiecare cititor va răspunde diferit. Pentru noi, a fost o carte care a continuat mult timp după ultima pagină, prin toate discuțiile pe care le-am avut împreună.
Ce am mai citit din colecțiile colorate de la Editura Arthur și ne-a plăcut: