Despre emoții mici, dar foarte importante

La Editura Arthur, cărțile pentru copii sunt împărțite pe culori. Noi am început, firesc, cu verdele. Cărțile amuzante. Seria „Nic Năstrușnic” a fost exact ce promite și culoarea: mult umor, situații exagerate și un ritm care te prinde repede. „Gata cu vorba” a fost tot din aceeași zonă, dar altfel. Pleacă de la o idee simplă, aproape jucăușă, dar ajunge într-o zonă mai profundă, despre cum folosim cuvintele și cât de mult contează ele.

Apoi au venit cele galbene. Clasicele. Aici am simțit diferența imediat. Seria „Copacul Depărtărilor” ne-a dus într-o lume în care imaginația pare că nu are limite, cu tărâmuri care se schimbă și personaje pe care le ții minte mult timp după ce termini cartea. Iar „Povestea Doctorului Dolittle” ne-a deschis o lume în care animalele nu sunt doar personaje, ci au vocea lor și felul lor de a vedea lucrurile.

Sunt cărți care nu țin de o perioadă anume și care funcționează la fel de bine și acum, citite de copii, cum au funcționat și atunci când au fost scrise.

Prima noastră carte din Smart Blue

Cu albastrul am stat puțin pe gânduri. Știam colecția și îmi plăcea de dinainte, dar am vrut să aleg o carte potrivită pentru Eric, care este în clasa pregătitoare. Nu voiam să fie prea mult sau prea devreme.

Așa am ajuns la „Anul lui Billy Miller”.

Cartea urmărește un an din viața lui Billy, elev în clasa a doua. Este împărțită în patru secțiuni, fiecare construită în jurul unei persoane importante pentru el: învățătoarea, tatăl, sora și mama. Capitolele sunt scurte și se leagă bine între ele, ceea ce o face ușor de parcurs, mai ales seara.

Am citit-o împreună. Deși Eric ar fi putut să o citească și singur, am preferat să păstrăm timpul acesta al nostru. Ritmul s-a așezat de la sine. Spuneam că mai citim un capitol și, de fiecare dată, apărea rugămintea pentru încă unul. Nu doar din curiozitatea de a afla ce se întâmplă mai departe, ci și pentru că voia să mai stea puțin în poveste. Fără să ne dăm seama, am terminat-o repede.

Nu este o carte în care se întâmplă lucruri spectaculoase. Este mai degrabă despre ce se întâmplă în interiorul unui copil. Despre grijile lui, despre cum se vede pe el însuși și despre încercările lui de a înțelege lumea din jur.

Cum s-a văzut la Eric

Billy nu trece prin întâmplări extraordinare, dar trăiește foarte intens lucruri obișnuite: teama că nu este suficient de bun, dorința de a face lucrurile corect, comparațiile cu ceilalți.

Aici cred că s-a produs și apropierea lui Eric de carte. Nu a fost o reacție spectaculoasă, dar, din loc în loc, recunoștea situații sau emoții. A fost o apropiere liniștită, dar reală.

Cartea a adus și câteva lucruri noi pentru el. A fost curios de versurile în stil haiku și de acrostihuri, iar momentele acestea ne-au făcut să ne oprim puțin și să le înțelegem împreună.

Mi-a plăcut că nu încearcă să explice prea mult și nu forțează concluzii. Doar urmărește un copil, într-un an obișnuit, cu tot ce vine la pachet.

După verde, galben și albastru, următorul pas a venit destul de natural. Eric mi-a spus că ar vrea să citim și o carte din colecția de istorie, cea violet. Aici o să aleg mai atent, pentru că temele sunt mai sensibile, dar mi se pare un pas bun mai departe.