De la primele benzi desenate la primele volume de aventură citite cap-coadă

După ce a terminat seria Poptropica, cu volumul 4 drept prima carte citită singur de la început până la sfârșit, pasul următor a venit firesc. La școală trecuse deja de jumătate din alfabet, iar exercițiul lecturii începea să fie mai ușor. Poptropica l-a ajutat să capete încredere: multă imagine, text scurt, litere mari. Cu Anna Kadabra, am simțit că putem merge mai departe.

A fost o alegere potrivită pentru momentul acesta de trecere. Textul este mai dens, capitolele sunt mai lungi, iar ritmul cere mai multă atenție. L-a provocat, dar fără să-l descurajeze. Îmi place că mă oprește din când în când să mă întrebe ce înseamnă un cuvânt. Au fost și câteva fragmente scrise de mână pe care m-a rugat să i le citesc eu. În rest, de când s-a apucat de primul volum, nu prea le-a mai lăsat din mână.

Suntem încă la granița dintre citit împreună și citit separat, el tot mai independent, eu încercând să rămân aproape de lecturile lui. Așa că le-a citit singur, iar apoi i le-am citit și eu cu voce tare. A fost modul nostru de a rămâne în poveste în același timp.

Primele două volume din serie au apărut la Editura Zyx, în traducere în limba română, și au fost pentru noi o continuare firească după Poptropica: mai mult text, dar păstrând umorul și ritmul alert care îl prind pe un cititor la început de drum.

Despre volumele 1 și 2

Volumul 1 – „Clubul Lună Plină”
Anna se mută într-un oraș nou și descoperă că nu este o fetiță obișnuită. Intră într-un grup de copii cu puteri magice, fiecare cu particularitățile lui, iar dinamica dintre ei dă tonul întregii serii. Aventurile sunt construite în episoade scurte, cu umor și suspans cât să țină un cititor atent până la final. Eric a râs mult la replici și la situațiile încurcate în care ajung personajele.

Volumul 2 – „O problemă cu aripi”
Povestea continuă cu același grup, iar miza devine puțin mai mare. Apar creaturi noi, situații neprevăzute și mai multă cooperare între personaje. Tonul rămâne jucăuș, dar lectura cere deja mai multă răbdare. Pentru Eric, a fost exact pasul potrivit: suficient de familiar cât să nu-l piardă, suficient de nou cât să-l țină curios.

Mă bucur că a trecut de la cărți preponderent vizuale la unele cu mai mult text. Îl văd cum capătă încredere, cum își testează răbdarea și cum își lărgește vocabularul. Ne-a entuziasmat și vestea că seria are multe volume încă netraduse. Așteptăm următoarele apariții la Editura Zyx, iar apoi ne gândim să le citim și în spaniolă, pe măsură ce se familiarizează cu limba la școală.

Pentru moment, Anna Kadabra a fost o etapă clară: două volume de aventură amuzantă, citite cu plăcere, pe rând, fiecare în ritmul lui, dar trăite împreună.