Tehnologia nu înlocuiește oamenii. Dar începe să schimbe felul în care alergătorii nevăzători pot parcurge o cursă.

Două curse de anul acesta, un semimaraton la New York și un maraton la Brighton, au arătat că ochelarii smart pot deveni mai mult decât un gadget. Pot oferi orientare, context și un plus de autonomie într-un sport construit, până acum, aproape exclusiv pe relația cu ghidul.

New York, 15 martie 2026. Primul semimaraton ghidat de AI

Thomas Panek, nevăzător, alergător de anduranță și CEO al Lighthouse Guild, a luat startul la New York City Half Marathon folosind o pereche de ochelari dezvoltați cu ajutorul Meta AI.

Nu a fost doar o demonstrație de tehnologie. A însemnat un test real, într-o cursă reală, cu tot ce înseamnă ea: aglomerație, situații neprevăzute, schimbări de ritm. Nu a fost un simplu asistent vocal, ci un sistem proactiv, personalizat împreună cu inginerii Meta. Scana constant mediul și transmitea informații relevante: direcții, marcaje de kilometraj, puncte de hidratare. „Ochelarii analizează constant ce se întâmplă în jur și tu le spui ce vrei să caute”, a explicat Panek pentru Runner's World.

Sistemul a fost finalizat în seara dinaintea cursei. Nu era sigur că va funcționa perfect. „Starturile sunt întotdeauna stresante”, a spus el. De data aceasta nu era vorba despre ritm sau vreme. „Era mai mult despre tehnologie… dacă va funcționa sau nu.”

Foto: Runner's World

Ce face, concret, tehnologia

Chiar și cu tehnologia activă, Panek nu a alergat singur. Alături de el a fost Jed Laskowitz, voluntar Achilles, cu care mai alergase înainte. Ideea nu era să elimine ghidul, ci să-i schimbe rolul. Ochelarii preluau o parte din indicațiile verbale obișnuite, viraje, orientare, puncte de hidratare, astfel încât Jed să se poată concentra mai mult pe siguranță și pe ritmul cursei.

„E ca și cum ai lua mâinile de pe volan când ești în mașină", a spus Panek pentru Runner's World. „Sunt lucruri pe care le va face pentru mine care nu s-au mai făcut niciodată, și e o experiență stranie."

Într-un moment din cursă, un alergător din față s-a oprit brusc după ce i-a căzut telefonul. Panek și Laskowitz s-au încurcat pentru o fracțiune de secundă, dar au evitat căderea datorită reacției rapide a lui Jed. Limitele rămân clare. Chiar dacă sistemul poate detecta obstacole, există un decalaj între ce surprinde camera și ce poate fi procesat și la care se poate reacționa în viteză, mai ales fără vedere. Decalajul aceasta rămâne o provocare reală.

Unde ochelarii au făcut diferența a fost în lucruri pe care alergătorii cu vedere le iau de-a gata. Marcajele de kilometri, de exemplu. GPS-ul poate devia, iar ceasul poate indica prematur o distanță. Ochelarii puteau vedea panoul real și alinia datele la traseu. „Nu am putut face asta niciodată înainte”, a spus Panek.

Mai mult decât orientare, au oferit acces la ce se întâmpla în jur. La kilometrul 11, Panek a trecut pe lângă susținători din comunitatea Lighthouse Guild. Întorcând capul, ochelarii au descris scena de pe margine, tricouri, logo-uri, grupul de oameni veniți pentru el. „Am alergat 20 de maratoane și nu am știut niciodată cine era pe margine, decât dacă îmi striga cineva numele.”

Brighton, 12 aprilie 2026. Un maraton ghidat de sute de voluntari

Câteva săptămâni mai târziu, în Anglia, Clarke Reynolds, artist Braille cunoscut ca Mr. Dot, a terminat Brighton Marathon fără un ghid fizic în față.

A purtat ochelari Ray-Ban Meta Wayfarer conectați la aplicația Be My Eyes. Camera din ochelari transmitea imaginea în timp real către voluntari din toată lumea, care îi ofereau navigare live, indicând coșuri de gunoi, mașini parcate, oameni de pe traseu. Nu era doar ghidaj tehnic. Voluntarii vorbeau cu el, îl încurajau și îi țineau companie pe parcursul cursei.

Foto: Fight For Sight

Sistemul este diferit de cel folosit de Panek. Nu există un antrenor dedicat, ci un grup privat de voluntari, activat prin funcția Be My Eyes Groups. În total, între 150 și 300 de persoane din locuri diferite s-au conectat pe rând la traseul lui.

Ca măsură de siguranță, un ghid fizic, Alaistair Ratcliffe, pus la dispoziție de The Richard Whitehead Foundation, a alergat în apropiere și a intervenit când conexiunea a căzut. Reynolds a terminat în 6 ore și 20 de minute, strângând fonduri pentru Fight for Sight UK.

„Potențialul acestei tehnologii pentru persoanele cu deficiențe de vedere este uriaș. Deschide oportunități care până acum nu existau”, a declarat Reynolds pentru Fight for Sight.

Triatlonul în tandem, cum arată sprijinul la noi

Dacă tehnologia deschide direcții noi, în România sportul pentru nevăzători se construiește, în prezent, prin oameni.

În revista #beunstoppable, am publicat povestea unui proiect prin care descoperim cum arată, concret, acest sprijin. Inițiativa aparține lui Ciprian Bălănescu, multiplu campion național, care a început să lucreze cu tineri cu deficiențe de vedere, oferindu-le acces real la triatlon.

Unul dintre ei este Theodor Alexandru Rădulescu, nevăzător, muzician, care a spus „da" ideii de a participa la un triatlon fără să știe exact ce îl așteaptă.

Triatlonul în tandem nu este o metaforă, ci o realitate tehnică și umană în același timp. La ciclism se folosește bicicleta tandem, în care ghidul stă în față și controlează direcția, iar sportivul nevăzător pedalează în sincron. La înot și alergare, coordonarea se face prin contact și comunicare permanentă.

Dar partea esențială nu ține de echipament. Ține de încredere.

În cele 9 luni de antrenamente, au participat împreună la patru triatloane: Oradea (Olimpic), Târgu Mureș (Sprint), Timișoara (Sprint) și Pantelimon (Supersprint). Nu demonstrativ, ci în ritm de concurs. Totul funcționează prin coordonare, comunicare și încredere reciprocă.

La Triathlon Pantelimon 2025, organizat de Unstoppable Sport Club, au trecut împreună linia de finish în proba de supersprint. Organizatorii au descris participarea lor ca „o experiență unică”, un gest de recunoaștere pentru un efort care nu ține doar de performanță, ci și de curaj și încredere.

Pentru cei care vor să trăiască atmosfera acestui eveniment sau să ia parte la el, înscrierile pentru ediția 2026, care va avea loc pe 19-20 septembrie, sunt deja deschise pe Triathlon Pantelimon.

Sprijinul, așa cum există astăzi

Ochelarii smart ai lui Panek aveau în spate un sistem AI. Cei ai lui Reynolds, sute de voluntari din toate colțurile lumii. Ciprian Bălănescu și Theodor Alexandru Rădulescu, încredere și coordonare permanentă.

Diferența dintre aceste exemple și ceea ce se întâmplă în România nu este de valoare, ci de mijloace. La noi, sprijinul vine din inițiative punctuale, din oameni care aleg să construiască ceva în jurul unei comunități.

Proiectul lui Ciprian Bălănescu merge mai departe de un singur caz. El lucrează pentru a crea acces constant la sport pentru copii și tineri nevăzători, inclusiv prin colaborări cu instituții precum Liceul Teoretic Special „IRIS” din Timișoara, unde elevii au început să participe regulat la activități sportive, cum este înotul.

Este un proces lent, dar stabil. Un tip de progres în care fiecare antrenament contează.

Între tehnologie și oameni

Soluțiile diferă, problema este aceeași: cum alergi când nu vezi traseul. Tehnologia poate descrie traseul. Un ghid poate anticipa. Cel mai probabil, viitorul va combina cele două lucruri. Dar până atunci, multe dintre aceste povești există deja, fără tehnologie de ultimă generație, ci cu răbdare, disciplină și încredere.

Povestea completă a lui Ciprian Bălănescu și a lui Theodor Alexandru Rădulescu este inclusă în numărul 3 al revistei #beunstoppable, disponibil pe trisport.ro și highenergy.ro.