Harry Styles și Haruki Murakami despre creativitate, disciplină și liniștea alergării

Dau drumul la Harry Styles în căști și încep să alerg.

Doar că de data aceasta nu ascult playlistul cu melodiile lui. Ascult versiunea audio a articolului din Runner's World despre dialogul lui cu Haruki Murakami.

One of us.

Cât de inspirat și de uman este titlul materialului care va apărea integral în numărul din luna mai al revistei. Alergarea are acest dar de a ne uni, indiferent de vârstă, notorietate, experiență sau ritm, mai ales în curse. Suntem acolo din motive diferite, dar împărtășim aceeași bucurie: că putem alerga și că am ales să facem asta. Murakami spune: „Ceea ce îmi place la alergare este că e o activitate foarte solitară, dar doar într-un anumit sens. Ești singur, dar în același timp alergi alături de ceilalți, cu o limită abia perceptibilă între tine și ei.”

O conversație, nu un interviu

La prima vedere nu îți dai seama cine pe cine intervievează. Dialogul curge firesc, ca o conversație între doi oameni care își împărtășesc experiențele.

Harry Styles a atras atenția în lumea alergătorilor anul trecut, când a fost recunoscut la maratonul de la Tokyo, pe care l-a terminat în 3:24. A revenit apoi la Berlin Marathon, unde a trecut linia de sosire cu un rezultat impresionant pentru un alergător amator: 2:59:13.

Superstar internațional aflat sub lumina reflectoarelor încă de la 16 ani, odată cu succesul trupei One Direction, Styles pare emoționat să se afle față în față cu scriitorul japonez în vârstă de 77 de ani.

De altfel, el spune că tocmai cartea lui Murakami i-a dat încrederea că poate alerga un maraton. La un moment dat îi cere chiar un sfat „ca om, ca artist și ca alergător”.

Cartea care i-a schimbat perspectiva

Volumul autobiografic despre alergare al lui Murakami, Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, a fost republicat recent într-o nouă ediție la Editura Polirom. Pentru cei care nu au găsit prima ediție apărută în 2009, aceasta este o nouă șansă de lectură.

Styles spune despre carte: „Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut foarte mult în cartea ta despre alergare a fost că m-a eliberat de ideea că muzica trebuie să fie o profesie nesănătoasă și că artistul trebuie să fie un suflet chinuit. Tu spui că, dacă ai grijă de tine, poți rămâne artist mult timp, că poți duce o viață structurată și sănătoasă și totuși să creezi lucruri valoroase. Pentru asta îți sunt foarte recunoscător.”

Murakami răspunde cu modestia care îi caracterizează adesea interviurile. „Eu sunt, până la urmă, un om obișnuit care duce o viață obișnuită, cu soția lui și cu toate celelalte lucruri. Când dau interviuri, uneori mă simt stânjenit. Mă întreb de ce ar crede un jurnalist că sunt special. De aceea și personajele din cărțile mele sunt oameni obișnuiți și au aceeași stângăcie.”

Două moduri diferite de a alerga

“Când alerg, am timp să mă gândesc la ceea ce creez și la alte lucruri din viața mea.” – Harry Styles
“Când alerg, doar alerg. Nu mă gândesc prea mult.” – Haruki Murakami

Unul dintre cele mai frumoase momente din conversație este când cei doi vorbesc despre ce se întâmplă în mintea lor atunci când aleargă.

Pentru Styles, alergarea este spațiu de reflecție. „Când alerg este momentul în care am timp să mă gândesc mult la ceea ce creez și la alte lucruri din viața mea.”

Pentru Murakami, lucrurile stau exact invers:

„Când alerg, doar alerg. Nu mă gândesc prea mult. De cele mai multe ori ascult muzică. Când mă întorc și mă așez la birou încep să gândesc, dar când alerg sunt, într-un fel, gol. Ceva intră în mine, dar nu îmi dau seama atunci. Să ajung în starea asta de gol este unul dintre scopurile mele când alerg. Simt că antrenarea corpului creează spațiul potrivit, o bază pe care pot apărea apoi ideile.”

Alergarea poate fi o experiență foarte diferită pentru fiecare dintre noi. Pentru mulți este o formă de introspecție. Pentru alții, exact opusul: un moment în care mintea se golește.

În cazul meu a însemnat ambele lucruri: timp pentru gânduri, dar și liniște.

Uneori erau singurele momente în care eram doar eu cu mine.

Părinții cu copii mici știu cât de prețioase pot deveni aceste pauze.

O conversație cu tine însuți

Murakami spune la un moment dat: „Primești un premiu pentru că altcineva spune că îl meriți, dar mai important este ceea ce tu consideri valoros pentru viața ta.”

Styles completează ideea din perspectiva unui artist obișnuit cu clasamente și premii. „Lucrez într-un domeniu în care există foarte multe opinii despre cine e cel mai bun, cu tot felul de clasamente: cine a vândut cel mai mult, cine a câștigat un premiu sau altul. Și totuși, muzica este ceva profund subiectiv, nu e chiar atât de măsurabilă.

Ce am descoperit, în viața mea în general, dar mai ales prin alergare, este ideea de a avea încredere în mine să fac exact ceea ce spun că voi face. Să îmi spun: știu că poți face ceva greu, că te poți trezi să te antrenezi chiar și atunci când nu ai chef și că poți trece prin lucruri dificile. Genul acesta de onestitate față de tine însuți contează enorm.

Nimeni nu poate alerga un maraton în locul tău.

În muzică, în schimb, sunt mulți oameni care mă ajută să fac un album, să îl lansez, să punem la punct un spectacol și să iasă bine. Dar alergarea este o conversație cu mine însumi.”

Poate că de aceea alergarea rămâne una dintre puținele activități în care nimeni nu te poate înlocui.

Unde poate fi citit interviul complet

Pentru cei care vor să citească integral această discuție, numărul din mai al revistei Runner’s World poate fi precomandat aici. Livrarea este disponibilă doar în Marea Britanie, dar merită pentru acest dialog rar între două personalități din lumi creative diferite, unite de aceeași pasiune pentru alergare.

Povești care merită citite

Până atunci, va apărea numărul 3 al revistei #beunstoppable. În paginile ei vom descoperi noi povești despre oameni care își depășesc limitele și își găsesc propriul sens în sport.

Un mic teaser poate fi citit aici. Pentru că, uneori, poveștile bune ne aduc înapoi la alergare.

Foto: Runner's World