Anul trecut scriam despre prima noastră experiență la Legal Half-Marathon, o cursă care a venit cu mult entuziasm și cu bucuria de a descoperi ceva nou împreună. Între timp a mai trecut un an, iar ediția din 2026 a venit altfel, nu neapărat mai greu, dar cu siguranță mai sincer, pentru că m-a pus față în față cu realitatea ultimelor luni.

Este a doua cursă din an, după Gerar, care a venit cu o reconfirmare că nu poți negocia la nesfârșit cu lipsa de antrenament.

Atât cât am putut

De data aceasta, nu am avut de unde să scot un rezultat bun. Baza pur și simplu nu era acolo. Am alergat foarte puțin de la începutul anului, în medie 8–9 km pe săptămână. Fiecare ieșire venea cu un puls mai mare decât mi-ar fi plăcut, pe fondul unui somn haotic, al meselor dezordonate și al unor griji pe care le-am lăsat să se adune.

Și inevitabil, m-am întors cu gândul la începuturi. Îmi amintesc foarte clar pregătirea pentru prima mea cursă de 10 km, la Bucharest Marathon, în toamna lui 2023. Tratam fiecare antrenament cu o seriozitate aproape rigidă. Nu lipseam niciodată de la cele trei ieșiri săptămânale, crescând treptat de la 3 km, cât puteam atunci, până la distanța completă.

Și îmi mai amintesc ceva. Cât de mirată eram în cursă când vedeam oameni care mergeau. Nu înțelegeam cum e posibil să vii nepregătit la o cursă. Acum înțeleg foarte bine. Pentru că, fără să vreau, am ajuns exact acolo, după doi ani și jumătate de alergare, într-un punct în care motivația, organizarea și energia nu au mai ținut pasul cu dorința.

Să merg sau să nu merg

Primul impuls a fost să nu particip. Nu eram pregătită și știam asta, iar partea mea perfecționistă îmi spunea că nu are sens să mergi la o cursă dacă nu poți să o faci „cum trebuie”. Dar nu am vrut să las gândul acesta să decidă pentru mine.

Așa că am ales să merg, chiar și așa, cu tot contextul imperfect din spate. Pentru că alergarea nu e doar despre timpi buni, ci și despre a rămâne acolo, chiar și când nu ești în cea mai bună formă.

10 km cu mine

A fost frig. Nu extrem, dar suficient cât să simți asta, mai ales dacă stăteai pe margine. Cerul a fost gri, apăsător, dar măcar nu a mai plouat, iar cursa de 10 km a trecut repede, aproape pe nesimțite, deși în interiorul meu a fost destul de multă agitație.

Cei 10 km au fost, în mare parte, o cursă în capul meu. Cu gânduri și regrete. Și cu promisiunea că nu mai vreau să ajung la start în felul acesta. Mi-am spus că nu mă uit la ceas. M-am uitat totuși. Uneori ai nevoie de o confirmare că nu ești chiar atât de departe de cum te știi. M-am bucurat să văd că nu am scăzut sub 6 min/km. Am terminat în 56:50. Nu este un rezultat care să mă entuziasmeze. Dar este unul corect. Reflectă foarte fidel cum au arătat ultimele luni și, dacă sunt sinceră cu mine, nu pot să îl contest.

A existat și un pic de nostalgie, pentru că știu că am putut mai bine. Dar a existat și liniște. Pentru că m-am prezentat, nu am renunțat și am trecut linia de finish cu un sprint și cu bucuria simplă că am dus cursa până la capăt.

Cursa lui Eric

La fel ca anul trecut, și Eric a avut cursa lui. Este în continuare la categoria 6–8 ani, deci a alergat aceeași distanță de 600 m. Iar pentru mine experiența a fost din nou mai mult despre cum aleg să fiu lângă el decât despre cum aleargă el efectiv.

Am învățat și anul trecut, dar am avut nevoie să îmi reamintesc să las lucrurile simple, fără presiune și fără să transform totul într-un „trebuie”. L-am lăsat să decidă singur cum aleargă. Și a alergat bine, în ritmul lui, cu energia lui, iar la final a fost la fel de încântat de masa cu bunătăți, poate chiar mai mult decât de cursă. Și e perfect așa.

Ce rămâne după

Mi-ar plăcea să spun că de aici lucrurile vor merge din inerție. Dar nu sunt sigură că va fi atât de simplu. Îmi doresc în continuare PB-uri față de cursele de anul trecut, însă, realist vorbind, cred că vor veni mai degrabă în toamnă, dacă reușesc să mă întorc la consecvență și la un ritm de antrenament mai stabil.

Acum e despre altceva, despre răbdare și despre a reconstrui fără să forțez lucrurile. Suntem sănătoși. Și, de aici, putem avea grijă de toate celelalte.